Idiotul etern - Ghid de supraviețuire

fragment

Cuvânt de început

Idiotul. Omul cu capacități mintale reduse la extrem, sau, omul care, în varii ocazii, manifestă comportament nerod. Omul care vorbește fără să asculte, care râde de greșelile altora, fără a-și analiza propriile greșeli, care arată cu degetul și chiar aruncă piatra, fără a se uita în oglindă, care bârfește, făcându-i chiar plăcere o astfel de ocupație și, uneori, creându-și propriul caracter influențat de ceea ce denigrează la alții. Aș mai descrie acest tip de nefericit om, ca pe acela care lingușește pentru a obține avantaje de orice fel, omul nesincer, vinovat prin propria existență în preajma celor cu inima deschisă și cu puterea de a ierta.

Aș mai putea să traduc acest termen și prin prisma unei autoflagelări, sau a unei satire atribuită propriei persoane, pentru experiențele inutile pe care le-am trăit până la această vârstă. Cu alte cuvinte, voi relata în acest exercițiu literar situațiile în care NU este acceptabil să ajungi.

Mirela Stancu

Capitolul 1 - Despre "idiotul" de la serviciu

Trăim într-un mediu virtual, atât în familie, cât și în afara ei. Telefoanele mobile, dotate cu internet, SMS, aparat foto/video, pe lângă rețeaua de comunicații mobilă, ne-au devenit un accesoriu indispensabil. Le luăm cu noi și la piață, și în locurile dedicate discuțiilor intime cu acele părți ale corpului care ne dau satisfacție atunci când ne eliberează de stresul organic. Zâmbiți? Desigur, numai un "idiot" poate fi atât de conștiincios, să așeze cu multă grijă aparatul pe suportul hârtiei igienice, înainte de a - și slobozi nasturii de la pantaloni, pentru a răspunde la telefon imediat! "Idiotul" pune conștiința și sinceritatea înaintea oricărei demnități personale. El nu știe să spună "NU". E serviabil, mereu cu zâmbetul pe buze și atent în permanență să nu deranjeze sau să supere pe ceilalți. Acest tip de idiot, va fi pus între ghilimele, pentru că este, de fapt, tipul de persoana bine-crescută, care, din prea mult bun-simț, greșește în privința propriei persoane, lăsându-se călcat în picioare de cei cărora li s-ar potrivi termenul cu definiția clară dată de dicționare.

Dacă sună telefonul, iar procesul în care este angrenat, este în plină desfășurare, cu nădușeli și icniri neuniforme, acesta ("idiotul") va scăpa printre dinți o înjurătură modificată, gen "Pisici!" sau "Spanac!" (pentru că nici măcar atunci nu poate accepta limbajul vulgar!), va lăsa telefonul să sune de circa două ori, timp în care se va speti eliberându-se de ultimele spasme, și la al treilea apel va răspunde politicos și bine-dispus! Bineînțeles, după câteva experiențe de acest fel, va lăsa telefonul în birou, sau în geantă, pe silent.

Morala: NU luați telefonul cu voi la baie!

"Idiotul" va primi orice sarcină de serviciu cu acel "DA" spus cu hotărâre, indiferent dacă este un domeniu pe care nu l-a aprofundat, sau în care nu a fost implicat, și va primi criticile într-un mod constructiv, împingându-și și celălalt obraz pentru a fi pălmuit "cum se cuvine" pentru incapacitatea lui de a realiza treaba altora. Oricum, se va strădui să lucreze cu dăruire și multă însuflețire, încercând să-și depășească propriile bariere informaționale. Va căuta disperat pe internet termenii pe care nu îi cunoaște, va studia subiectul cu toată atenția, uneori și în miez de noapte, și va veni cu lucrarea "în dinți", înainte de termenul specificat, pentru a satisface eventuale observații și completări la lucrarea sa. El va fi admirat pentru promptitudine, însă va fi admonestat pentru informațiile inutile adăugate (găsite din alte surse decât cele existente în firmă) sau pentru faptul că nu a exprimat ce idei a avut respectivul "șef" în minte. După ce i se va face morala de rigoare, va fi uitat, sau pur și simplu, ignorat, iar când lucrările prezentate de șef vor fi lăudate, nu va fi amintit "idiotul" care le-a realizat.

Morala: NU acceptați provocări atunci când nu cunoașteți toate datele problemei!

Într-o firmă trebuie să ai o anumită vechime ca să fii ascultat, sau, măcar, luat în considerație. De multe ori însă, ideile bune ale "idiotului" sunt ținute de către acesta în locul de unde au erupt, tocmai pentru că nu are destulă încredere în el, sau pentru că îi este frică de limbajul ascuțit al unora dintre colegi sau șefi. Se dovedește, mereu prea târziu, veridicitatea acestor gânduri impulsionare, iar el va fi mulțumit că a simțit totul înaintea celorlalți... Nu va încerca să demonstreze capacitățile sale intelectuale, pentru că nu are poziția necesară exprimării ideilor. Devine subiectiv și introvertit, inhibat de neputința sa de a se exprima. Trebuie să depășească însă zona de confort, și resimte acest elan undeva după vârsta de 40 de ani. Atunci intervine inevitabila contabilitate a anilor ce i-au rămas până la pensie, iar "sfiala" angajatului aflat la început de drum, devine nonșalanța omului căruia nu i se mai pare că ar mai avea ceva de pierdut. Va gândi: " Dacă nu am reușit să mă realizez până la această vârstă, probabil acesta e destinul meu." Și se va alinia celor care robotesc fără țintă, așteptând weekend-urile și vacanțele ca pe fanioane ale trecerii timpului. Greșește. Acum are ceva de spus și va fi și ascultat. Acum poate fi mai mult decât un executant, pentru că are o experiență, pentru că își cunoaște limitele și știe că poate să se autodepășească acordându-și mai multă încredere.

Morala: NU deznădăjdui, NU lăsa armele jos, NU te lăsa copleșit de numărul anilor!

Există situații în care aștepți să lași să se dezlănțuie uraganul furiilor personale ale unora, pentru a-ți continua activitatea liniștit și concentrat la ceea ce faci. Atunci ai două variante. Una, să privești persoana și să dai afirmativ din cap la toate blagosloveniile pe care aceasta le debitează, uneori zâmbind, alteori exprimându-ți empatia prin ridicarea sprâncenelor într-o grimasă afectivă. A doua, să iei o pauză, scuzându-te politicos. Un act de dus la semnat, sau, o cană cu cafeaua rece luată la repezeală de pe birou, și pachetul de țigări, și fuga pe scări la aer curat pentru a fuma în liniște în afara instituției. După circa zece minute, te întorci în birou, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pui tacticos cana alături și te reapuci de lucrarea începută mai devreme. În primul caz, există posibilitatea reluării subiectului pe o perioadă de aproximativ 2-3 ore, iar răbdarea ta va fi pusă la încercare cu riscul unor dureri ulterioare de cap.

"Idiotul" și-a asumat un logo menit să aducă simpatia celorlalți, indiferent de situație, și anume, să zâmbească mereu.

"Dacă în drumul tău întâlneşti un om prea obosit ca să-ţi poată dărui un surâs, lasă-i-l pe al tău." - Dale Carnegie

E bine să păstrezi un zâmbet sincer, și nu o grimasă. Interlocutorul tău va simți imediat ce se ascunde cu adevărat în spatele unui zâmbet fals.

Morala: Zâmbește cu toată ființa ta. NU lăsa impresia unui act de complezență. Dar fă-o doar pentru cei care merită zâmbetul tău!

Capitolul 2 - Despre "idiotul" din România

"Este un semn de noblețe mentală să știi să admiri ceea ce te depășește." - Gabriel Liiceanu, Ușa interzisă